Dacă

de Rudyard Kipling

Dacă-ți rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
şi, findc-o ai te-apasă sub vorbe care dor;
dacă mai crezi în tine când alții nu mai cred
și-i ierți, și nu te superi de îndoiala lor;

Dacă de așteptare nu ostenești nicicând
nici de minciuna goală nu-ți clatini gândul drept;
dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
și totuși nu-ți pui mască de sfânt sau de-nțelept;

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ți-l faci
sau gândul, deși judeci, de nu ți-e unic ţel;
dacă-ncercând triumful sau prăbușirea, taci
și poți, prin amândouă trecând, să fii la fel;

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt răstălmăcit,
naivii sa-l duca în ispită; .
sau truda vieții tale, înspulberată-n vânt
de poate iar s-o nalţe unealta-ți prea tocită;

Dacă poți strânge toate câștigurile tale
ca sa le joci pe-o carte și sa le pierzi așa
și iarăși de la capăt, să-ncepi aceeași cale
fără să spui o vorbă de neizbânda ta;

Dacă poți gândul, nervii și inima să-i pui
să te slujească încă, peste puterea lor,
deși în trupul firav, o altă forță nu-i
afară de voința ce le impune: “spor”;

Dacă te vrea mulțimea, deși n-ai lingușit
sau lângă rege umbli ca lâng-un oarecare;
dacâ de răi sau prieteni nu poți să fii rănit;
dacă nu numai unul, ci toți iți dau crezare;

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
cu șaizeci de clipe de veșnicii, mereu
vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
și mai presus de toate, un OM – copilul meu !